Drumul meu de la fumatoare inraita la nefumatoare

De la fumatoare inraita la nefumatoare

Mereu i-am invidiat pe prietenii care au putut sa se lase subit de fumat. Uneori mi-as fi dorit sa pot si eu. Alteori nu. Tigarile au facut parte din viata mea de la 18 ani. Mi-au fost alaturi la bine si la greu. Mereu, ca o prietena pe care ma pot baza la orice ora din zi si din noapte.

Stresata? Aprindeam o tigara. Bucuroasa? Aprindeam o tigara. Trista? Ai ghicit, aprindeam o tigara. Nu stiam sa traiesc fara ele. Tigarile m-au insotit zi de zi in viata mea de adult. Niciodata n-a contat cat de rau imi fac sau cati bani cheltui pentru a fuma. Pur si simplu nu stiam cum e sa traiesti fara tigari. Uneori, in momente dificile, preferam sa nu mananc decat sa nu imi cumpar tigari.

Drumul meu de la fumatoare la nefumatoare a fost lung si anevoios. As putea sa iti spun acum cat de usor mi-a fost si sa ma prefac ca nu inteleg de ce tu nu poti, dar asta ar insemna sa mint. Nu a fost nici usor si nici rapid, a avut suisuri si coborasuri, momente de incertitudine si frustrare, dificultati si pasi inapoi. Mi-au trebuit mai bine de doi ani sa il parcurg si am trecut prin multe etape.

Ideea

Marile schimbari pleaca intotdeauna de la o idee. O idee care incolteste in creier si care, daca nu e cultivata, dispare la fel de repede precum a aparut. La mine becul s-a aprins intr-o zi oarecare cand mi-am dat seama ca pana la pranz fumasem deja un pachet de tigari.

Credeam si spuneam despre mine ca fumez maxim un pachet de tigari pe zi. Era un motiv de mandrie ca pot face asta. Atunci am realizat ca pana seara voi mai fuma cel putin inca o jumatate de pachet.

Depasisem faza de un pachet pe zi si creierul meu a pornit un sistem de altertare pe care nu stiam ca il am.

Decizia

Am tras adanc aer in piept (cat puteam eu de adanc fara sa ma apuce un acces de tuse) si am decis ca trebuie sa schimb ceva. Simteam cum in interiorul meu se acumuleaza o forta care nu stiam ca exista: hotararea de a reusi, mai puternica decat teama de esec.

Dintr-o data tigara nu mai era prietena care mi-a fost alaturi toata viata, ci o piatra de moara care ma impiedica sa traiesc viata pe care o doream. Schimbarea de atitudine a fost instantanee si nici acum nu am o explicatie logica pentru ce s-a intamplat.

E foarte important sa intelegi ca decizia de a se lasa de fumat ii apartine in exclusivitate fumatorului. Nimeni din exterior nu o poate face in locul lui.

Daca citesti acest articol in speranta ca vei determina pe altcineva in afara de tine sa se lase de fumat, afla ca e imposibil. Ce poti face pentru un fumator din viata ta? Il poti iubi si il poti sustine, ii poti fi alaturi indiferent de situatie, gata sa il ajuti cand o va cere.

Daca il certi, il judeci si il condamni, nu vei reusi decat sa il indepartezi de tine. Crede-ma ca un fumator se judeca si se condamna pe sine mai aspru decat o poate face altcineva. Oricum va fuma in continuare.

Documentarea

Stiam ca trebuie sa schimb ceva. Nu stiam nici ce si nici cum. Ideea de la ma lasa subit de fumat ma umplea de groaza. Era exclus sa reusesc prin aceasta metoda. Am cautat alte solutii online.

Am  citit ceva despre o carte cu ajutorul careia foarte multi oameni au scapat de viciu. M-a pufnit rasul. Cine naiba se lasa de fumat citind o carte? Daca ar fi asa de simplu ar face-o toata lumea. Nici macar nu am intrat pe pagina web catre care ma directiona link-ul.

Am trecut mai departe. Am gasit o gramada de articole cu titluri asemanatoare: “Cum sa te lasi de fumat”, “5 trucuri ca sa te lasi de fumat”, “Alimente care te ajuta sa te lasi de fumat”, etc. Acum sunt convinsa ca majoritatea articolelor erau scrise de oameni care ori n-au fumat niciodata, ori fumau in continuare si habar n-aveau despre ce vorbesc.

Iata cateva dintre sfaturile pe care le-am urmat si cum am esuat lamentabil in a ma lasa de fumat:

  • “Fa miscare!” Faceam yoga in fiecare zi (de pe Youtube). Dupa fiecare sedinta epuizanta ma relaxam si apoi aprindeam o tigara.
  • “Mananca fructe.” Am inceput sa inlocuiesc masa de panz cu fructe. Dupa masa imi aprindeam o tigara.
  • “Cand iti e pofta de o tigara, amana momentul.” Dupa ce ma abtineam cu o ora mai mult, aprindeam doua tigari una dupa cealalta.
  • “Rontaie ceva.” Rontaitul mi-a adus cateva kilograme in plus fara sa aiba vreun efect asupra dorintei de a fuma.

Trecusera deja cateva luni si nu reuseam sa scap de viciu oricat de mult imi doream acest lucru. Fumam mai putin, dar eram tot fumatoare si traiam de la o tigara la alta. Fumatul si lasatul de fumat imi acaparau aproape tot timpul si toata energia intr-o zi.

O noua speranta: tigara electronica

Intamplarea a facut ca in timpul unei conversatii cu o prietena sa mentioneze ca a reusit sa se lase de fumat folosind tigara electronica. De atat am avut nevoie pentru ca sa ma agat de aceasta solutie. Nici macar n-a contat ca imi spunea ca dupa o luna s-a reapucat de fumat. Aveam o dovada palpabila ca se poate si asta mi-a fost de ajuns.

A doua zi mi-am cumparat tigara electronica. In prima zi de utilizare am redus numarul tigarilor normale la jumatate, in ziua urmatoare din nou la jumatate, s.a.m.d. Intr-o saptamana foloseam doar tigara electronica, iar dupa doua, am redus concentratia de nicotina din lichid la 0 (zero). Nu mai fumam, ci vapam. 

Dupa doua saptamani am avut o revelatie: respiram ca un om normal. Puteam inspira lung fara sa ma apuce tusea. Am inteles, in sfarsit, la ce se refereau instructorii de yoga cand imi cereau sa inspir lung. Pana in acel moment o inspiratie care dura 4 secunde era o gluma proasta.

Tigarile electronice si consumabilele necesitau un efort financiar, dar erau bani investiti in sanatatea mea. Credeam ca sunt pe drumul cel bun cand am intrat in urmatoarea etapa.

Tigarile contraataca: fumatul la evenimente

Acasa lucrurile erau simple: foloseam zilnic tigara electronica. Nu eram nevoita sa fac fata multor tentatii. Chiar daca este fumator, sotul meu m-a sustinut pe tot parcursul drumului. Se straduia sa nu fumeze deloc acasa, chiar daca ar fi facut-o pe balcon.

Nu obisnuiam sa iesim prin baruri si cluburi, dar a venit un moment in care a trebuit sa particip la diverse evenimente: nunti, botezuri, iesiri la cabana, aniversari, etc. Initial mi-a fost  usor sa raman la tigara electronica, dar apoi am cedat si am fumat din nou. Nu aveam niciun mecanism care sa ma protejeze.

Fumam doar la iesiri cu prietenii. Acasa deloc. Nu aveam nicio explicatie pentru acest comportament. Al doilea soc a venit cand la o iesire de 3 zile la o cabana am plecat cu 3 pachete de tigari la mine si duminica am ramas fara niciuna.

Alunecasem pe o panta diferita de prima, dar la fel de periculoasa. Mi-am pus vointa la lucru si am trecut in urmatoarea etapa.

Intoarcerea vointei: doar o tigara pe zi

Am incercat sa evit iesirile cu prietenii crezand ca astfel voi reusi sa ma las de fumat definitiv. O perioada a functionat. Dupa cateva luni, din senin, am decis ca voi fuma doar o tigara pe zi, seara dupa cina, impreuna cu sotul meu.

Cat rau poate face o singura tigara? Raspunsul: mult rau. Situatia a degenerat rapid. Dupa acateva saptamani, cand se apropia ora venirii sotului de la serviciu ma apuca o frenezie greu de descris. Trist este ca nu eram agitata pentru ca imi era dor de el, ci pentru ca aducea tigara. Venea tutungeria acasa.

Al treilea soc major l-am avut cand intr-o zi m-am enervat cumplit cand a intarziat cateva ore. O enervare stupida, frustranta dar viscerala. Lui nu i-am spus nimic, dar am constientizat ca acea tigara unica imi controla viata, emotiile, reactiile.

Am devenit in sfarsit nefumatoare

Mi-am amintit de cartea pe care am ignorat-o la inceputul cautarilor mele. Da, e vorba de cartea lui Allen Carr, In sfarsit nefumator. Nu aveam nimic de pierdut daca o citeam. Pe parcursul lecturii piesele de puzzle au inceput sa se aseze formand o imagine completa si concreta. Dupa atata timp am inteles mecanismul dependentei, faptul ca nu pierd nimic daca ma las de fumat si ca nu renunt la nimic, ci castig enorm.

Pasajul care a rezonat cu mine si a produs si ultimul declic de care aveam nevoie e cel de mai jos:

«Doar o tigara» este un mit pe care trebuie sa ti-l scoti definitiv din minte.
Cu doar o tigara am inceput atunci, demult, sa fumam. E de ajuns doar o tigara, intr-o situatie dificila sau la o ocazie speciala, ca sa ne dea peste cap tentativa de a ne lasa de fumat. […]

Deseori ideea acelei singure tigari este cea care impiedica un fumator sa se lase de fumat. Acea unica tigara de dimineata sau de dupa-masa.

Sa iti intre bine in minte ca nu exista asemenea lucru ca si o unica tigară. Este o reactie in lant care va tine toata viata dacă nu il vei rupe tu. Este un mit despre o unica tigara, speciala, care ii tine pe fumatori in jurul tigarii atunci cand se lasa de fumat. Sa iti intre in obicei sa nu vezi niciodata o unica tigara sau un unic pachet de tigari – este o fantezie.

Allen Carr, In sfarsit nefumator

Am terminat cartea, am fumat ultima tigara, am zambit si am devenit nefumatoare.

Au trecut ani de atunci. Nicio pofta nu ma bantuie, nu am nicio problema sa stau printre fumatori si fumatul nu mai reprezinta o tentatie. Nu m-am ingrasat (asa cum se sperie unele femei) si ma simt mai bine ca oricand. Asta e diferenta dintre a renunta la fumat si a deveni nefumator.

P.S. Majoritatea prietenilor care s-au lasat subit de fumat bazandu-se exclusiv pe vointa acum fumeaza din nou.

Citeste mai mult:

S-ar putea sa iti placa si: