Dieta vegană e la modă. Nu există rubrică de nutriție la televizor, în ziare, reviste sau online în care să nu ni se predice despre minunile consumului de fructe și legume. Putem urmări documentare care ne explică „savant” cum grăsimea din carne ne înfundă arterele ca pe scurgerea de la chiuvetă.
Mulți oameni care vor să adopte un stil de viață sănătos, mai ales femei care visează să slăbească ușor și fără efort, cad pradă unor astfel de capcane. Printre ei m-am numărat și eu. Am fost naivă și am plătit pentru asta.
Ani de-a rândul nu am avut nicio relație specială cu alimentele. Mâncam aproape orice, oricând, fără să mă gândesc că ceea ce consum îmi influențează în vreun fel sănătatea și frumusețea. Tinerețea te face să te simți indestructibilă: nopți pierdute, alcool, țigări, șaorma la colț de stradă. Totul este permis, nimic nu e prea mult sau prea rău.
A venit apoi un moment în care am realizat că nu voi fi mereu tânără. Fiecare exces lasă urme care nu se mai pot șterge cu ușurință sau nu se mai pot șterge deloc. Treptat, treptat, nopțile pierdute s-au rărit, alcoolul a devenit o raritate, m-am lăsat de fumat și am început să fac yoga.
A rămas de rezolvat problema mâncării. Pentru că șaorma ieșea automat din ecuație, am început să fiu mai atentă la sfaturile nutriționale din reviste și emisiuni TV. Mi-am făcut o idee despre ceea ce trebuie să mănânc pentru o sănătate de fier și o siluetă de invidiat: fructe, legume și leguminoase, cereale integrale, ulei de măsline și pește. Fără grăsime multă, fără carne roșie, fără lactate.
În toate revistele, reclamele și emisiunile TV femeia ideală ciugulea delicat câteva frunze de salată. Toate instructoarele de yoga pe care le urmăream online erau vegane, așa că am început să studiez acest stil de viață. Nu părea foarte greu.
După ce am vizionat câteva documentare (fără să pun la îndoială nimic din ceea ce am văzut) despre acest subiect și după ce am plâns de mila animalelor abuzate, am decis că este ceva ce pot implementa cu succes.
Puteam renunța la aproape orice: carne? Nicio problemă. Ouă? Lejer. Unt, untură, slănină? Au zburat. Pește? Dacă alții pot trăi fără, pot și eu.
Oricum fructele și legumele conțin toți nutrienții de care am nevoie, sunt sănătoase, pline de vitamine și minerale.
Am încercat să îl conving chiar și pe soțul meu să mănânce tofu sau să renunțe la carne măcar o zi pe săptămână. A refuzat categoric. N-am insistat pentru că nu voiam să ajung o „aproape” vegană divorțată.
O zi obișnuită arata cam așa: dimineața cafea neagră infuzată la rece, la prânz fructe (de obicei banane și mere, cu mici variațiuni în funcție de sezon) cu sau fără ovăz , seara o salată uriașă sau legume călite.
Multe legume … foarte multe legume. Mi-am cumpărat un bol uriaș pe care îl umpleam în fiecare seară. Am învățat să fac pâine cu maia, pe piatră, cu făină integrală bio. Mai sănătos decât atât nu se putea.
Cu o singură excepție: desertul. O dată sau de două ori pe săptămână făceam desert. Simțeam nevoia să mă recompensez pentru strădania mea de zi cu zi. Totul era făcut în casă, cu ingrediente naturale și cu adaos minim de zahăr.
Mâncam aproape cea mai sănătoasă dietă din univers. O perioadă m-am simțit minunat și nu am avut niciun motiv să pun la îndoială ceea ce știam despre mâncare. Nu contau mecanismele, nutrienții, procesele metabolice. Dieta funcționa și era sustenabilă pe termen lung. În plus, salvam animalele și planeta. Ce poate fi mai înălțător decât asta?
Nu știu exact momentul în care lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Nimic nu mai părea în regulă. Am încercat suplimente, superalimente, prafuri, vitamine. În zadar. A fost o progresie pe care nu am remarcat-o decât în momentul în care a trebuit să fac din nou o schimbare. Dieta mea „minune” mă îmbolnăvea.
Probleme cauzate de dieta mea „aproape” vegană
Am identificat încă de atunci unele simptome, despre altele mi-am dat seama după ce am început să mănânc din nou carne. E o listă aleatorie pe care am încropit-o la un moment dat și pe care am păstrat-o ca amintire și ca avertisment să nu mai fac niciodată o astfel de greșeală. Poate te ajută și pe tine să iei decizii bazate pe rațiune, nu pe emoții atunci când vine vorba de nutriție.
Câteva kilograme în plus
Nu multe. Suficient de puține cât să nu mă îngrijoreze foarte tare, dar suficient de multe cât să mă facă să mă gândesc la ele. Nu mâncam foarte mult și cu toate acestea nu reușeam să scap de ele.
Somnolență, oboseală, letargie
Eram obosită, fără vlagă, făceam totul robotic fără nicio tragere de inimă. După-masa, aproape în fiecare zi, trebuia să trag un pui de somn pentru a putea rezista până seara chiar dacă nu făceam efort fizic pe parcursul zilei.
Probleme oftalmologice
Problemele de vedere s-au agravat foarte tare în ultimii ani. Am fost nevoită să schimb lentilele cu unele cu dioptrii mult mai mari. Dacă până atunci purtam ochelarii doar când citeam sau lucram la calculator, după aceea am fost nevoită să îi port tot timpul. Ochii îmi erau tot timpul obosiți și iritați.
Dioptriile nici măcar nu au fost cea mai mare problemă. Aveam ochii atât de uscați încât noaptea și mai ales dimineața mi se lipeau pleoapele de cornee și nu îi puteam deschide. Mă foloseam de mână și era al naibii de dureros. Am încercat picături lubrifiante fără mare succes.
Probleme stomatologice
Dinții mi-au devenit atât de sensibili încât nu puteam folosi scobitori. Oriunde atingeam cu vârful scobitorii, mă durea. A trebuit să renunț la scobitori și să folosesc doar ață dentară, dar nu orice fel, ci doar un singur model care nu îmi rănea gingiile.
Oricât mă străduiam, nu reușeam să evit sângerările gingivale. Am cumpărat doar periuțe de dinți cu peri moi și pastă de dinți specială. Nimic nu funcționa. Din cauza rănilor, apăreau abcesele. O dramă continuă.
În toată această perioadă am avut noroc cu apa oxigenată pe care o foloseam diluată pe post de apa de gură și cu extractul din sâmburi de grapefruit care este un antibiotic natural. Fără ele eram îndopată de antibiotice convenționale.
Nu doar atât, dar dinții mi s-au demineralizat în asemenea hal încât, în unele zone, au ajuns aproape transparenți.
Probleme dermatologice
Pielea mea își pierdea elasticitatea într-un ritm alert și știam că nu e nici din cauza cosmeticelor, nici de la soare. Ani de zile m-am ferit de soare, iar produsele pe care le foloseam pentru piele erau exclusiv naturale. Nu era un ritm natural de îmbătrânire, era unul galopant.
De când mă știu am o sensibilitate la nichel și la detergenți puternici. Pielea mi se irită când intră în contact cu acești alergeni. Toate acestea s-au agravat.
În urma cu doi ani am avut o reacție alergică atât de puternică încât timp de 6 luni nu mi-am putut folosi mâinile 100%. Pielea refuza parcă să se vindece. A fost un proces lung și anevoios până am reușit.
Luni de zile am umblat cu mâinile bandajate sau cu mănuși albe de bumbac. Îmi era teama să ating lucruri pentru că nu știam ce îmi poate agrava situația. Am ajuns să mă spăl la duș cu mănuși pentru menaj de teamă că săpunul, șamponul sau balsamul pentru păr îmi irită pielea.
Credeai ca aceștia sunt singurii alergeni? Nu! Mai urmează. Într-o primăvară am făcut, pentru prima dată în viață, alergie la … soare după o plimbare. Nu arsură, alergie.
E frustrant să știi că faci atâtea eforturi să îți îngrijești pielea și te trezești cu astfel de probleme.
Anemie
Eram mereu palidă, o paloare nesănătoasă cu nuanțe de gri. Buzele mele și-au pierdut culoarea și abia le mai puteam distinge de restul pielii. În jurul gurii aveam mereu o pată gălben-maronie care își intensifica nuanța o dată cu trecerea timpului.
Ulterior am descoperit că, din cauza anemiei, globulele mele roșii erau distruse prematur iar excesul de bilirubină se acumula în țesuturi.
Circulație periferică deficitară
Frig!!! Tot timpul îmi era frig. Oricâte haine puneam pe mine, îmi era frig. Mâinile și picioarele îmi erau reci chiar și vara. Dacă mâncam înghețată mi se învinețea pielea de sub unghii. Nu suportam să beau băuturi reci sau cu gheață. În miezul verii eu îmi făceam ceaiuri fierbinți.
Într-o zi am mâncat pepene roșu din frigider. Mai mult decât de obicei. August. Erau peste 30ºC afară. Mi s-a făcut atât de frig încât mi s-au învinețit buzele și m-au apucat frisoanele. Soțul meu m-a găsit pe balcon, în plin soare, cu polar pe mine, tremurând.
Probleme digestive
Am ajuns să mănânc din ce în ce mai mult. Salatele erau din ce în ce mai mari și mai colorate. Aveam nevoie de nutrienți și pentru asta mâncam până mă durea stomacul din cauza volumului de alimente.
Uneori abia mai puteam respira după ce terminam de mâncat dar, paradoxal, nu mă simțeam sătulă. Balonarea, constipația, crampele și diareea erau la ordinea zilei. Nu știam niciodată care apare, dar una dintre ele era prezentă mereu.
Căderea părului
Aș fi putut trece peste multe, dar peste asta nu. Nu am cel mai bogat păr din lume (am avut grijă să îl distrug sistematic cu decolorări și vopsiri chimice cu mulți ani în urmă), dar când a început să cadă smocuri, smocuri, m-am panicat.
Am încercat toate metodele pe care le cunoșteam pentru a opri procesul. A fost în zadar. La un moment dat, după luni de zile, m-am resemnat și am început să caut peruci. Părea singura soluție.
Probleme psihice
Imaginează-ți cum e să te trezești tristă în fiecare dimineață fără niciun motiv. O tristețe care te învăluie și care te apasă mereu. Simți că totul te copleșește și singura soluție e să te izolezi. Așa m-am simțit mult timp.
Nimeni nu mă înțelegea, toată lumea avea ceva împotriva mea. Paharul era veșnic pe jumătate gol. Puteam să mă prefac, să joc teatru atunci când era nevoie, știam să mă ascund. Eram o depresivă perfect funcțională.
Insomnie
Uram să mă duc la culcare pentru că știam că urmează ore de nesomn și agitație. Eram atât de obosită și cu toate acestea îmi era greu să adorm. De cele mai multe ori reușeam să adorm abia spre dimineață, mă trezeam la orice zgomot, iar dopurile de urechi făceau parte din ținuta obligatorie pentru somn.
Cum am ajuns hipercarnivoră?
Toate motivele de mai sus m-au făcut să regândesc strategia referitoare la mâncare. Nu a fost ușor să îmi schimb percepția la 180 de grade. A fost greu să recunosc că am greșit. Dar am făcut-o.
Am descoperit cu stupoare că există o mulțime de oameni aflați într-o situație similară, oameni care suferă din cauza deficiențelor cauzate de o dietă vegană, oameni despre care nu se vorbește.
Am învățat despre metabolism, hormoni, colesterol, nutrienți și anti-nutrienți. Am început să fac diferența între propagandă, ideologie, senzaționalism de presă și nutriție.
Am descoperit stilul de viață low carb și lucrurile au evoluat de acolo. Mi-am învățat corpul să ardă grăsime, să producă corpi cetonici. Am scăzut treptat cantitatea de carbohidrați și i-am înlocuit cu alimente bogate în nutrienți: carne, ficat, inimă, unt, slănină, pateu, untură de rață, pește, ouă, brânză, etc.
Pe parcursul unui an am trecut de la LCHF la keto și acum la keto-carnivor. Cu cât mănânc mai multe alimente de origine animală și mai puține legume, cu atât mai bine mă simt.
Hipercarnivor înseamnă că mai mult de 70% din caloriile pe care le consum într-o zi provin din alimente de origine animală. De cele mai multe ori, procentul variază între 90 și 100%.
Legumele au redevenit ceea ce trebuie: garnitură, nu fel principal. Nu mă mai simt constrânsă să le mănânc la fiecare masă. Dacă am chef le mănânc, dacă nu, nu. Consum uneori plante pentru efectele lor hormetice, nu pentru nutriție.
Nu mai am niciuna dintre problemele de mai sus. Greutatea e stabilă, vederea mi s-a îmbunătățit considerabil, nu mai port ochelari, nu mai trebuie să îmi deschid ochii cu degetele, pielea e din nou elastică, nu mai am pete în jurul gurii, părul nu mai cade excesiv și a început să se îndesească din nou.
Dinții nu mai sunt sensibili, gingiile nu mai sângerează, am energie de dimineața până seara, mă ridic de la masă cu abdomenul plat, dar sătulă, nu îmi mai e frig, dorm buștean toată noaptea, mă trezesc calmă și, cel mai important, fericită fără motiv.
Toată vara am băut apă din frigider și ceai cu gheață, fapt de neimaginat în urmă cu doar un an.
Cum se explică toate aceste schimbări dramatice? Simplu.
Plantele conțin antinutrienți care sunt toxici sau împiedică absorbția nutrienților. Habar n-am avut despre existența lor. Am scris mai mult despre acest subiect în articolul: Plantele din farfurie ✽ Toxine naturale și antinutrienți
Alimentele de origine animală conțin nutrienți pe care nu îi putem asimila din plante: vitamina B12, fier hemic, creatină, carnozină, carnitină, vitamina K2, vitamina D3, acid docosahexaenoic (DHA), vitamina A, acid eicosapentaenoic (EPA), taurină, zinc, colesterol, colagen, proteine de înaltă calitate, colină, calciu, acid linoleic conjugat (CLA) etc.
Despre nutrienții din carne și ouă poți citi în articolele de mai jos:
Carnea roșie dincolo de proteine și grăsimi ✽ Vitamine, minerale, antioxidanți, compuși bioactivi
Oul ✽„Superalimentul” la îndemâna tuturor
Deficiențele pot duce la afecțiuni fizice și psihice grave pe termen lung. Despre asta voi scrie pe larg într-un articol viitor.
Da, dar cum rămâne cu salvarea planetei?
Doar un creier cu deficiență de colesterol și vitamina B12 (pe care o luam conștiincios sub formă de supliment … cel mai probabil degeaba) poate crede că rumegătoarele sunt cauza schimbărilor climatice.
Chiar dacă mănânc carne, e important pentru mine ca animalele să fie tratate cu respect și bun-simț, crescute pe cât posibil în aer liber și sacrificate responsabil. Prefer să plătesc mai mult pentru acest lucru.
Bem apă minerală doar la sticlă returnabilă, merg pe jos 90% din timp, mă străduiesc să cumpăr cât mai multe produse locale, nu consum fructe exotice aduse de la mii de km, reciclez tot ce pot.
Când îmi cumpăr haine sau încălțăminte investesc în produse de calitate pe care să le port mult ani. Nu umplu gropile de gunoi cu adidași chinezești ieftini din plastic care se rup într-o vară.
Făcând toate acestea, contribui mai mult la salvarea planetei decât dacă nu aș mânca deloc carne.
Concluzii
Articolele din presă sunt, în marea lor majoritate, superficiale, copiate de prin străinătate sau scrise de oameni care nu au citit o carte de nutriție în viața lor. Titlurile sunt făcute să șocheze, să te facă să urmezi link-ul, nu să informeze corect și argumentat. Analizează fiecare opinie și trage propriile tale concluzii.
Documentarele pot fi instrumente de propagandă pentru organizații care au scopuri ascunse. Nu le privi ca fiind adevărul absolut. Informează-te dintr-o multitudine de surse.
Nu ignora semnalele pe care ți le dă corpul. Sănătatea e tot ce ai mai de preț. Nu merită să suferi pentru nicio ideologie. Valoarea ta ca om nu e dată de ceea ce mănânci. Doar un om superficial poate crede asta.
Nu sfătuiesc pe nimeni să facă ce fac eu. Dieta e o opțiune personală a fiecăruia. Dar te sfătuiesc să îți pui întrebări, să cercetezi și să experimentezi, să îți găsești propriul adevăr și să treci peste idei preconcepute. Nu copia pe nimeni fără să te informezi pentru că nu ai de unde să știi ce mănâncă cu adevărat.
Eu te provoc doar să fii mereu sănătoasă și frumoasă. Dacă te salvezi întâi pe tine, poți salva apoi și planeta.
P.S. În fiecare zi îi mulțumesc soțului meu pentru că a refuzat să mănânce tofu!
Citește mai mult:
- De ce nu slăbești chiar dacă mănânci mai puțin
- Stil de viață LCHF – Cum să postești mâncând
- Știi cum îți influențează zahărul frumusețea pielii?
