De la aproape vegană la aproape carnivoră

Mulți ani nu am avut nicio relație specială cu alimentele. Mâncam aproape orice, oricând, fără să mă gândesc că ceea ce consum îmi influențează în vreun fel sănătatea și frumusețea. Tinerețea te face să te simți indestructibilă: nopți pierdute, alcool, țigări, șaorma la colț de stradă. Totul este permis, nimic nu e prea mult sau prea rău.

A venit apoi un moment în care am realizat că nu voi fi mereu tânără. Fiecare exces lasă urme care nu se mai pot șterge cu ușurință sau nu se mai pot șterge deloc. Treptat, treptat, nopțile pierdute s-au rărit, alcoolul a devenit o raritate, m-am lăsat de fumat și am început să fac yoga.

A rămas de rezolvat problema mâncării. Pentru că șaorma ieșea automat din ecuație, am început să fiu mai atentă la sfaturile nutriționale din reviste și emisiuni TV. Mi-am făcut o idee despre ceea ce trebuie să mănânc pentru o sănătate de fier și o siluetă de invidiat: fructe, legume și leguminoase, cereale integrale, ulei de măsline și pește. Fără grăsime multă, fără carne roșie, fără lactate.

În toate revistele, reclamele și emisiunile TV femeia ideală ciugulea delicat câteva frunze de salată. Toate instructoarele de yoga pe care le urmăream online erau vegane, așa că am început să studiez acest stil de viață. Nu părea foarte greu. După ce am vizionat câteva documentare (fără să pun la îndoială nimic din ceea ce am văzut) despre acest subiect și după ce am plâns de mila animalelor abuzate, am decis că este ceva ce pot implementa cu succes.

Puteam renunța la aproape orice: carne? Nicio problemă. Ouă? Lejer. Unt, untură, slănină? Au zburat. Pește? Dacă alții pot trăi fără, pot și eu. Două lucruri au rămas: brânza și iaurtul.

Să nu crezi că mâncam lactate în fiecare zi. Nu! Foarte conștiincioasă, de câte ori era posibil, mâncam tofu în loc de brânză, mai ales în salate. Am încercat să îl conving și pe soțul meu să mănânce tofu. A refuzat categoric. N-am insistat pentru că nu voiam să ajung o “aproape” vegană divorțată.

O zi obișnuită arata cam așa: dimineața cafea neagră infuzată la rece, la prânz fructe, de obicei banane și mere, cu mici variațiuni în funcție de sezon, seara o salată uriașă sau legume călite. Multe legume… Am învățat să fac pâine cu maia, pe piatră, cu făină integrală bio. Mai sănătos decât atât nu se putea.

Cu o singură excepție: desertul. O dată sau de două ori pe săptămână făceam desert. Simțeam nevoia să mă recompensez pentru strădania mea de zi cu zi. Chiar dacă deserturile nu erau întotdeauna vegane, erau cu siguranță vegetariene.

Mâncam aproape cea mai sănătoasă dietă din univers. O perioadă m-am simțit minunat și nu am avut niciun motiv să pun la îndoială ceea ce știam despre mâncare. Nu contau mecanismele, nutrienții, procesele metabolice. Dieta funcționa și era sustenabilă pe termen lung. În plus, salvam animalele și planeta. Ce poate fi mai înălțător decât asta?

Nu știu exact momentul în care lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Nimic nu mai părea în regulă. Am încercat suplimente, super-alimente, prafuri, vitamine. În zadar. A fost o progresie pe care nu am remarcat-o decât în momentul în care a trebuit să fac din nou o schimbare. Dieta “minune” mă îmbolnăvea. 

Probleme cauzate de dieta mea “aproape” vegană

Am identificat încă de atunci unele simptome, despre altele mi-am dat seama după ce am început să mănânc din nou carne. E o listă aleatorie pe care am încropit-o la un moment dat și pe care am păstrat-o ca amintire și ca avertisment să nu mai fac niciodată o astfel de greșeală. Poate te ajută și pe tine să iei decizii bazate pe rațiune, nu pe emoții atunci cănd vine vorba de nutriție.

Câteva kilograme în plus

Nu multe. Suficient de puține cât să nu mă îngrijoreze foarte tare, dar suficient de multe cât să mă facă să mă gândesc la ele. Nu mâncam foarte mult și cu toate acestea nu reușeam să scap de ele.

Somnolență, oboseală, letargie

Eram obosită, fără vlagă, făceam totul robotic fără nicio tragere de inimă. După-masa, aproape în fiecare zi, trebuia să trag un pui de somn pentru a putea rezista pâna seara.

Probleme oftalmologice

Problemele de vedere s-au agravat foarte tare în ultimii ani. Am fost nevoită să schimb lentilele cu unele cu dioptrii mult mai mari. Dacă până atunci purtam ochelarii doar când citeam sau lucram la calculator, după aceea am fost nevoită să îi port tot timpul. Ochii îmi erau tot timpul obosiți și iritați.

Dioptriile nici măcar nu au fost cea mai mare problemă. Aveam ochii atât de uscați încât noaptea și mai ales dimineața mi se lipeau pleoapele de cornee și nu îi puteam deschide. Mă foloseam de mână și era al naibii de dureros. Am încercat picături lubrifiante fără mare succes. 

Probleme stomatologice

Dinții mi-au devenit atât de sensibili încât nu puteam folosi scobitori. Oriunde atingeam cu vârful scobitorii, mă durea. A trebuit să renunț la scobitori și să folosesc doar ață dentară, dar nu orice fel, ci doar un singur model care nu îmi rănea gingiile.

Oricât mă străduiam, nu reușeam să evit sângerările gingivale. Am cumpărat doar periuțe de dinți cu peri moi și pastă de dinți specială. Nimic nu funcționa. Din cauza rănilor, apăreau abcesele. O dramă continuă. În toată această perioadă am avut noroc cu apa oxigenată pe care o foloseam diluată pe post de apa de gură și cu extractul din sâmburi de grapefruit care este un antibiotic natural. Fără ele eram îndopată de antibiotice convenționale.

Nu doar atât, dar dinții mi s-au demineralizat în asemenea hal încât, în unele zone, au ajuns aproape transparenți.

Probleme dermatologice

Eram palidă, o paloare nesănătoasă cu nuanțe de gri. Pielea își pierdea elasticitatea și stiam că nu e nici din cauza cosmeticelor, nici de la soare. Ani de zile m-am ferit de soare, iar produsele pe care le folosesc pentru piele sunt exclusiv naturale.

De când mă știu am o sensibilitate la nichel și la detergenți puternici. Pielea mi se irită când intră în contact cu acești alergeni. În urma cu doi ani am avut o reacție alergică atât de puternică încât timp de 6 luni nu mi-am putut folosi mâinile 100%. Pielea refuza parcă să se vindece. A fost un proces lung și anevoios până am reușit.

Credeai ca aceștia sunt singurii alergeni? Nu! Mai urmează. În primăvară am făcut, pentru prima dată în viață, alergie la … soare după o plimbare. Nu arsură, alergie.

E frustrant să știi că faci atâtea eforturi să îți îngrijești pielea și te trezești cu astfel de probleme.

Circulație periferică deficitară

Frig!!! Tot timpul îmi era frig. Oricâte haine puneam pe mine, îmi era frig. Mâinile și picioarele îmi erau reci chiar și vara. Dacă mâncam înghețată mi se învinețea pielea de sub unghii. Nu suportam să beau băuturi reci sau cu gheață. În miezul verii eu îmi făceam ceaiuri fierbinți.

Într-o zi am mâncat pepene roșu din frigider. Mai mult decât de obicei. August. Erau peste 30ºC afară. Mi s-a făcut atât de frig încât mi s-au învinețit buzele și m-au apucat frisoanele. Soțul meu m-a găsit pe balcon, în plin soare, cu polar pe mine, tremurând.

Probleme digestive

Am ajuns să mănânc din ce în ce mai mult. Salatele erau din ce în ce mai mari și mai colorate. Aveam nevoie de nutrienți și pentru asta mâncam până mă durea stomacul din cauza volumului de alimente. Uneori abia mai puteam respira dupa ce terminam de mâncat dar, paradoxal, nu mă simțeam sătulă. Balonarea, constipația, crampele și diareea erau la ordinea zilei. Nu știam niciodată care apare, dar una dintre ele era prezentă mereu.

Căderea părului

Aș fi putut trece peste multe, dar peste asta nu. Nu am cel mai bogat păr din lume (am avut grijă să îl distrug sistematic cu decolorări și vopsiri chimice cu mulți ani în urmă), dar când a început să cadă smocuri, smocuri, m-am panicat. Am încercat toate metodele pe care le cunoșteam pentru a opri procesul. A fost în zadar. La un moment dat, după luni de zile, m-am resemnat și am început să caut peruci. Părea singura soluție.

Probleme psihice

Imaginează-ți cum e să te trezești tristă în fiecare dimineață fără niciun motiv. O tristețe care te învaluie și care te apasă mereu. Simți că totul te copleșeste și singura soluție e să te izolezi. Așa m-am simțit mult timp. Nimeni nu mă înțelegea, toată lumea avea ceva împotriva mea. Paharul era veșnic pe jumatate gol. Puteam să mă prefac, să joc teatru atunci când era nevoie, știam să mă ascund. Eram o depresivă perfect funcțională. 

Insomnie

Uram să mă duc la culcare pentru că știam că urmează ore de nesomn și agitație. Eram atât de obosită și cu toate acestea îmi era greu să adorm. De cele mai multe ori reușeam să adorm abia spre dimineață, mă trezeam la orice zgomot, iar dopurile de urechi făceau parte din ținuta obligatorie pentru somn.

Cum am ajuns aproape carnivoră?

Toate motivele de mai sus m-au făcut să regândesc strategia referitoare la mâncare. Am învățat despre metabolism, hormoni, colesterol, nutrienți și anti-nutrienți. Am început să fac diferența între propagandă, ideologie, senzaționalism de presă și nutriție.

Am descoperit stilul de viață LCHF și lucrurile au evoluat de acolo. Mi-am învățat corpul să ardă grăsime, să producă corpi cetonici. Am scăzut treptat cantitatea de carbohidrați și i-am înlocuit cu alimente bogate în nutrienți: carne, ficat, inimă, unt, slănină, pateu, untură de rață, pește, ouă, brânză, etc.

Pe parcursul unui an am trecut de la LCHF la keto și acum la keto “aproape” carnivor. Cu cât mănânc mai multe alimente de origine animală și mai puține legume, cu atât mai bine mă simt. Legumele au redevenit ceea ce trebuie: garnitură, nu fel principal. Nu mă mai simt contrânsă să le mănânc la fiecare masă. Dacă am chef le mănânc, dacă nu, nu. Consum plante pentru efectele lor hormetice, nu pentru nutriție.

Nu mai am niciuna dintre problemele de mai sus. Greutatea e stabilă, vederea mi s-a îmbunătățit considerabil, nu mai port ochelari, nu mai trebuie să îmi deschid ochii cu degetele, pielea e din nou elastică, părul nu mai cade excesiv și a început să se îndesească din nou.

Dinții nu mai sunt sensibili, gingiile nu mai sângerează, am energie de dimineața până seara, mă ridic de la masă cu abdomenul plat, dar sătulă, nu îmi mai e frig, dorm buștean toată noaptea, mă trezesc calmă și, cel mai important, fericită fără motiv.

Toată vara am băut apă din frigider și ceai cu gheață, fapt de neimaginat în urmă cu doar un an.

Cum se explică toate aceste schimbări dramatice? Simplu. Alimentele de origine animală conțin nutrienți pe care nu îi putem asimila din plante: vitamina B12, fier hem, creatină, L-carnosină, vitamina K2, vitamina D3, acid docosahexaenoic (DHA), vitamina A, acid eicosapentaenoic (EPA), taurină, zinc, colesterol, colagen, proteine de înaltă calitate, colină, calciu, acid linoleic conjugat (CLA) etc. Deficiențele pot duce la afecțiuni fizice și psihice grave pe termen lung. Despre asta voi scrie pe larg într-un articol viitor.

Da, dar cum rămâne cu salvarea planetei? Doar un creier cu deficiență de colesterol și vitamina B12 (pe care o luam conștiincios sub forma de supliment … cel mai probabil degeaba) poate crede că rumegatoarele sunt cauza încălzirii globale.

Chiar dacă mănânc carne, e important pentru mine ca animalele să fi tratate cu respect și bun-simț, crescute pe cât posibil în aer liber și sacrificate responsabil. Prefer să plătesc mai mult pentru acest lucru.

Bem apă minerală doar la sticlă returnabilă, merg pe jos 90% din timp, mă străduiesc să cumpăr cât mai multe produse locale, nu consum fructe exotice aduse de la mii de km. Făcând asta, contribui mai mult la salvarea planetei decât dacă nu mănânc carne.

Articolele din presă sunt, în marea lor majoritate, superficiale, copiate de prin străinătate sau scrise de oameni care nu au citit o carte de nutriție în viața lor. Titlurile sunt făcute să șocheze, să te facă să urmezi link-ul, nu să informeze corect și argumentat. Analizează fiecare opinie și trage propriile tale concluzii.

Nu sfătuiesc pe nimeni să facă ce fac eu.  Dieta e o opțiune personală a fiecăruia. Dar te sfătuiesc să îți pui întrebări, să cercetezi și să experimentezi, să îți găsesti propriul adevăr și să treci peste idei preconcepute. Nu copia pe nimeni fără să te informezi pentru că nu ai de unde să știi ce mănâncă cu adevărat.

Eu te provoc doar să fii mereu sănătoasă și frumoasă. Dacă te salvezi întâi pe tine, poți salva apoi și planeta. 

P.S. În fiecare zi îi mulțumesc soțului meu pentru că a refuzat să mănânce tofu!

Citește mai mult:

S-ar putea să îți placă și: